Fetrul a apărut din nevoia de supraviețuire și a fost parte integrantă din viața oamenilor de milenii. Ei foloseau fetrul pentru că era in ajutorul stilului lor de viață tranzitoriu, materialul era ușor și durabil, comod de transportat, rezistent la vânt, la umiditate și mai presus de toate 100% biologic degradabil.
Prin metodele tradiționale de prelucrare a lânii se dezvăluie măiestria acestui material versatil. Sunt mai multe abordări ale tehnicii felting.
Procesul tradițional de împâslire, ”felting”, constă în așezarea delicatelor fibre de lână în mai multe straturi, în funcție de designul ales, se presează și se agită în mediu umed, iar prin frecare, fibrele se intercalează. Celulele cuticulare de pe suprafața fibrelor de lână împiedică revenirea la forma originală. Prin manipulare treptată și agitație crescândă, fibrele se compactează și determină contracția și creșterea densității materialului. Procesul de împâslire este accelerat de umiditate și căldură, iar când se adaugă un mediu alcalin (săpun în apa fierbinte cu care se umezesc fibrele) celulele cuticulare se deschid și favorizează întrepătrunderea fibrelor. Procesul poate fi controlat pentru a crea țesături foarte dense, cum ar fi panourile decorative, sau țesături extrem de fine în combinație cu mătasea naturală, eșarfele. Prin împâslirea tradițională, fiecare piesă este creată ca o formă tridimensională fără cusături.
”Nuno felting” este procesul de combinare a straturilor fine de lână cu o țesătură existentă anterior (mătase naturală, bumbac, tulle), folosind tehnica tradițională felting. Prin întrepătrunderea fibrelor de lână într-o țesătură fină se creează un fetru ușor, delicat. Fibrele pot acoperi complet materialul de fundal, sau pot fi utilizate ca un design decorativ care permite afișarea țesăturii de suport.
Prin tehnica ”needle felting” se creează fetru și împăslire fără a folosi apa. Acele speciale sunt utilizate de artist ca instrument de sculptură. Deși sunt denumite în mod eronat ace "ghimpate", ele au de fapt crestături de-a lungul axului acului care prind stratul superior de fibrei și se încurcă cu straturile interioare de fibre pe măsură ce acul intră în stratul de lână și îl compactează. Deoarece aceste caneluri sunt orientate în jos spre vârful acului, ele nu scot fibrele pe măsură ce acul iese din lână. Utilizând un singur ac sau un grup mic de ace (2-5) într-un instrument de mână, pot fi obținute detalii fine prin această tehnică în proiecte de artă bidimensională sau tridimensională.